Culori...

Cand ma tii in brate, gandurile mele capata aripi albe si zboara pana departe... si parca visele mele incep sa se coloreze in verde si mov...
.
In bratele tale ma simt in siguranta si am curajul sa zambesc... un pic bleu si apoi in nuante de rosu aprins...
.
Cand ma tii in brate, ploaia are gust de caramel si vanilie... iar pianul imi deseneaza note muzicale cu contur portocaliu peste suflet...
.
In bratele tale incep sa te iubesc albastru si nesonor... si ard aproape tacut si aproape violet...

Gand colorat...

transforma-ma intr-o culoare si deseneaza-ma peste stele si peste lume, sa nu ma pierzi niciodata...
.
intoarce clespidra si fa timpul sa curga invers, sa ramanem impreuna mereu, la marginea infinitului, fara sa ne pese de trecut sau viitor...
.
cuprinde-ma in vreun vis si apoi deschide brusc ochii, sa-ti raman in gand peste zi, peste viata... sa ma ai, sa te am pentru totdeauna...
.
zambeste-mi... nu stii ca atunci cand zambesti ma legi cu o vraja si devin al tau definitiv? zambeste-mi...

Gand optimist...

prinde-ma de mana si sopteste-mi incotro ai vrea sa zburam... peste care lumi si peste care zari ai vrea sa te duc... si catre ce minus sau plus infinit...
.
zambeste-mi si spune-mi ca ma iubesti... intai colorat apoi un pic nesonor... si spune-mi ca vei fi doar a mea...
.
saruta-ma cubic si sferic, saruta-ma oricum... mangaie-mi obrazul cu mana stanga si mangaie-mi inima cu dorul tau perfect... si invata-ma sa nu te pierd niciodata...

Fara culori...

as fi vrut sa-ti mai stiu numele, sa ti-l mai rostesc o data... imi amintesc doar ca aveai numele alb, cu contur gri si cu cateva floricele mici, desenate asa, intr-o doara, sub ultima litera...
.
nu-mi amintesc nici macar ce culoare aveau ochii tai... probabil caprui, de vreme ce visele mele sunt toate caprui de cand ai plecat...
.
parca iti placea sa te privesc in timp ce cantai la pianul negru de langa fereastra... doar melodia pe care o cantai atunci nu mi-o mai amintesc...
.
stiu ca odata m-ai dus de mana pe o margine de infinit albastru si mi-ai spus ca de aici pot sari in gol peste lume... tu nu stii ca fara tine mi-e teama de zboruri?
.
si te-as chema la fel ca atunci, dar nu-ti mai stiu numele, nu-ti mai recunosc ochii, si cantecul, si zborul...

...

azi mi-e dor de tine... si mi-e dor sa iti spun, a mia oara, "te iubesc"...
.
m-am obisnuit sa te am langa mine, sa ard langa tine si sa tac prea mult... iar azi am chef sa strig ca esti minunata... sa nu-mi incapi in cuvinte, sa nu te pot cuprinde in niciun cantec din lume...
.
azi mi-e dor...

...

dragostea poate incepe numai acolo unde imaginatia si gandirea nu pot patrunde cu adevarat...
.
nu poti fi niciodata sigur ca iubesti pe cineva... daca esti sigur, inseamna ca ai epuizat iubirea... ori, a iubi inseamna tocmai asta: sa nu te opresti din iubit niciodata...
.
detest sa privesc cerul si sa nu gasesc cu privirea niciun nor... imi da senzatia ca in cer nu mai e loc de nimic in afara de seninul infinit... iar Dumnezeu nu poate fi doar atat...
.
acolo unde gandul nu poate intelege, sufletul poate fi o salvare...
.
a fi liber in dragoste nu inseamna ca cei doi iubiti se pot insela unul pe altul, iubind pe altcineva... ci inseamna sa stii ca, desi poti iubi pe oricine, esti fericit sa iti iubesti partenerul mai mult decat pe altul...
.
ce-ai alege: sa iubesti, desi celalalt nu iti impartaseste iubirea, sau invers?
.
cea mai frumoasa declaratie de dragoste: "inca nu te iubesc suficient"... sa fii flamand de a iubi, sa stii ca poti mai mult...

Gand cu taceri...

imi inchid incetisor pleoapele lenese... si ascult glasul pianului... parca iti si vad surasul, agatat timid in coltul buzelor... imi amintesc ca te amuza linistea mea de dupa-amiaza...
.
tocmai cand invatasem pe de rost sa te iubesc si sa ne desenez o lume proaspata si colorata in fiecare dimineata... imi amintesc cum stateai cuminte langa mine pana ce terminam de asezat intai conturul zilei, al amiezei, al serii... apoi culorile... asterneam detaliile si imi placea tresarirea ta cand in sfarsit terminam de pictat cerul... mereu senin...
.
poate ca de fapt nici nu te-am pierdut... poate ca doar nu mai stiu sa te visez suficient de intens... si poate ca intr-o zi te voi reinventa din taceri si din doruri... chiar asa, poate ca nu am desenat inca toate zilele impreuna, poate ca intr-o dimineata voi avea din nou inspiratia de a ma indragosti din nou de tine... pana atunci, buna mea, din steaua in care te-ai ascuns, zambeste-mi intelegatoare...
.
deschid ochii... pianul tace... cerul suspina... maine poate va fi iar senin...

Gand cu intrebari...

si daca ti-as spune intr-o zi ca nu pot fara tine? si apoi te-as saruta pe obrazul drept...
.
ce-ar fi daca as avea curaj sa iti spun ca te iubesc definitiv? si apoi te-as lua de mana de teama sa nu te mai pierd niciodata...
.
si ce s-ar intampla daca intr-o dimineata te-as cuprinde in brate si m-as rataci prin gandurile tale albastre? probabil ca m-as grabi apoi sa le desenez contururi portocalii, ca nu cumva sa te razgandesti si sa izbucnesti in ras...
.
ce-ar fi daca de dorul tau as renunta la visele mele? poate ne-am cladi impreuna altele cu gust de vanilie si caramel...
.
ce-ar fi daca doar ne-am iubi?